Nu ştiu prin ce cotloane îmi cutreierau ieri gândurile când am (re)văzut creaţiile lui Andy Sturgeon, dar mi-am adus aminte de Luna şi focurile lui Cesare Pavese. Poate că-i din cauza focului din vetrele deschise, un element destul de neobişnuit pentru o grădină suspendată la zeci de metri deasupra traficului urban. Sau poate că aşa îmi imaginez eu o grădină în vârf de bloc, amenajată comod, numai bună de savurat pe înnoptat, în centrul oraşului şi în acelaşi timp departe de el, mai aproape de lună :)

Lăsând acum visarea la o parte, îmi plac mult soluţiile pe care le-a găsit A.S. pentru aceste spaţii dificile şi modul în care a transformat un dezavantaj, precum vântul puternic obişnuit la astfel de înălţimi, într-un factor de atracţie - mă refer la acele zmeie colorate.

Iată încă o dovadă că pe acoperişurile blocurilor se pot amenaja grădini superbe; atâta vreme cât respecţi condiţiile de rezistenţă şi de izolaţie, te poţi bucura chiar şi de plante înalte sau de ochiuri de apă.

Te întrebam acum câteva zile dacă îţi plac bonsaii pentru că, uite, există păreri şi păreri. Iar opinia artistului chinez Shen Shaomin este, hmm, cel puţin bizară. Mă refer la proiectul său, Bonsai, prin care doreşte să atragă atenţia asupra abuzurilor la care oamenii se supun zilnic, de bună voie, în primul rând din raţiuni estetice.
 
Bonsai este o colecţie de copăcei care par a fi contorsionaţi de durere, dar care nu sunt, de fapt, decât supuşi metodelor clasice de formare a bonsailor. Ce-i drept, cu instrumente neconvenţionale, ce amintesc de mesele de tortură medievale, având menirea de a "da violenţei invizibile forme tangibile".

Acum, lăsând puţin deoparte mesajul artistului, tu ce crezi? Se merită sau nu să chinuieşti plantele pentru a obţine opere de artă? Poate fi considerată crearea unui bonsai o formă de tortură?

De furtuni într-un pahar cu apă ai mai auzit, dar de grădini acvatice amenajate, mai în glumă, mai în serios, cu lupa?

Discutam zilele trecute cu un prieten despre grădinile miniaturale şi m-a întrebat dacă se pot amenaja şi cu plante acvatice. Bineînţeles, i-am răspuns.

Ai nevoie de recipiente (forma, dimensiunea şi culoarea rămân la latitudinea ta, DAR cele transparente îţi vor oferi o perspectivă mai interesantă asupra lucrurilor), de pietriş pentru decor, de bucăţele de cărbune care să absoarbă mirosul şi, dacă îţi place să te complici, de peşti. Evident, şi de apă (plată, curată, eventual distilată).

În ceea ce priveşte plantele, poţi folosi diverse specii şi combinaţii, ca în aceste imagini.

Mai găseşti ceva asemănător aici şi aici.

Zilele astea am tot auzit şi citit păreri dintre cele mai diverse - unele incredibil de elaborate - despre bonsai. Trebuie să-ţi mărturisesc, părerea mea e simplă: îmi plac foarte mult (aşa cum mă încântă tot ce ţine de grădinile miniaturale) şi nu înţeleg cum ar putea exista persoane cărora copăceii ăştia drăgălaşi să le dea fiori. Fiori de neplăcere, fireşte. Aşa că m-am gândit să te întreb şi pe tine: îţi plac bonsaii au ba?
Şi dacă da (cine ştie, poate că te şi pricepi puţin) n-ai vrea să-mi dai o mână de ajutor şi să-mi spui ce specii sunt cei din imagine? Eu nu am recunoscut decât azaleea, crizantema şi portocalul (sau ce citric o mai fi şi ăla).
Imagini via Beginner Bonsai Trees şi Flickr (BonsaiRog, k.claouey, Yumi, marathonwil, teresafranco şi Naruwan).

Misterioasa persoană despre care îţi vorbeam ieri este designerul german Michael Hilgers. M-am grăbit să-ţi dezvălui identitatea lui pentru că văd că vremea începe să se îndure de noi şi m-am gândit că poate vrei să-ţi înnoieşti balconul pentru noul sezon de grădinărit. Mai ales că obiectele create de el nu au rămas doar în faza de proiect, ci pot fi cumpărate, în carne şi oase, de aici. Nici nu costă prea mult:
1. Jardiniera Steckling duo, produs 2011
2. Ghivecele Vertvert, 39 euro
3. Scrumiera Rohrspatz, 24,9 euro
4. Decoraţiunea BALduin, 12,9 euro
5. Etajera + jardinieră Balkonzept, produs 2011
6. Jardiniera Herbert, 49,9 euro
7. Jardiniera Steckling cube, 44,9 euro
Mai multe despre Michael Hilgers şi creaţiile lui, aici.

Da, da, chiar la balconul tău mă refer. Aşa cum e el, plin până la refuz cu borcane de murături, cu rufe puse la uscat şi cu unelte (de cele mai multe ori ne) folositoare. Oamenii ăştia ţi-au văzut şi cutia cu amintiri de lângă lada de cartofi şi ceapă sau bicicleta de gimnastică pe care o vei folosi chiar de săptămâna viitoare (după ce îţi mai eliberezi puţin programul). Şi tot ei mai ştiu că îţi doreşti enorm să ai un balcon frumos, cu multe flori, pe care să poţi ieşi vara să-ţi bei cafeluţa, dar că pur şi simplu nu mai ai loc şi pentru aşa ceva! Şi-atunci s-au gândit să-ţi facă rafturi, suporturi de ghivece, jardiniere, ba chiar şi o măsuţă cu scaune special pentru balconul tău miniatural.

Dar cine sunt, dragă, oamenii ăştia atât de binevoitori, deşi nu le-am cerut nimic?, mă vei întreba. Îi cunosc?

Păi, unul dintre ei este Christian Lessing, un designer german care a creat spalierul cu suporturi pentru ghivece din stânga sau cel pentru scaun, masă şi suporturi pentru ghivece de mai jos. Găseşti un interviu interesant cu el aici.
Ansamblul din ultima imagine, cel care se aseamănă atât de mult cu o pătură pusă la aerisit, doar că este plină, atât pe afară, cât şi pe dinăuntru, cu jardiniere şi ghivece, a fost creat de două studente la Design la Universitatea din Nîmes. Este vorba despre Noémie Royer and Lorraine Thirion. Poţi vedea mai multe imagini cu lucrarea lor aici.

Şi ar mai fi cineva, o persoană foarte talentată, care a creat câteva piese de mobilier şi accesorii pentru balcon cel puţin la fel de interesante ca acestea. Dar despre ea îţi voi vorbi data viitoare.

Via Tattooed JJ

Dragi ecologişti, sunteţi siguri că plantele ar trebui protejate de oameni şi nu invers?

Ieri am fost să-mi vizitez o prietenă care stă în zona Maria Rosetti  (Jano, te invidiez!) şi, în ciuda vremii, nu m-am putut dezlipi câteva minute de lângă un copac bătrân, al cărui trunchi se prelingea printre ochiurile gardului în apropierea căruia crescuse şi pe care se hotărâse să-l înghită cu totul. Arăta hidos, dar fascinant în acelaşi timp. Mi-a părut tare rău că nu am avut cu ce să îi fac o poză, dar când am ajuns acasă, am căutat pe Internet să văd şi alte exemplare. Aşa am găsit o mulţime de mărturii ale foamei teribile cu care plantele consumă încet, dar hotărât, planeta.

Ultimele 5 imagini aparţin Baumwunder, o colecţie online ce cuprinde imagini cu tot felul de copaci deformaţi în cursa lor peste obstacole.

Via S Kessler