Vara trecută, Ipsos MORI - una dintre cele mai cunoscute companii de cercetare din Anglia - realiza un studiu social referitor la importanţa pe care o au grădinile în vieţile noastre (mai precis ale lor, ale britanicilor). Din rezultatele acestui studiu reieşea că 80% dintre englezi şi-ar dori ca la şcoală să se predea grădinăritul sau că o persoană din 3 priveşte grădina ca pe un spaţiu romantic în care îşi poate îmbunătăţi viaţa sentimentală (interesant, se pare că există mai mulţi bărbaţi decât femei care cred chestia asta!).

Studiul a fost realizat la cererea National Trust şi publicat împreună cu un raport al acestora, Space to Grow: why people need gardens, în care expuneau o serie de motive pentru care grădinile sunt necesare: reprezintă importante surse de relaxare, de hrană, menţin sănătatea oamenilor, oferă vietăţilor sălbatice un loc de refugiu şi aşa mai departe.

Ce-i drept, sondajul a fost efectuat într-o cultură în care grădinăritul este o tradiţie naţională. Dar indiferent de rezultatele acestor studii, un lucru e cert: din ce în ce mai mulţi dintre noi îşi doresc să se mute la casă cu curte sau măcar să aibă o grădină în grijă. Motivele sunt foarte variate, aşa că am încercat să fac, printre cunoştinţe, micul meu sondaj:

*vreau să am unde să fac grătarul
*îmi place să cultiv legume
*nu aş mai avea vecini atât de aproape
*aş putea să îmi beau cafeaua de dimineaţă pe terasă
*aş avea unde să-mi chem prietenii să stăm pe iarbă
*vreau să am un loc în care să pot învăţa să mă joc cu poi-urile
*vreau să o umplu cu palmieri... şi cu măslini şi cu bambuşi... şi nu ar strica nici un banan...

Altcineva, alte motive?